Judeţul Argeş –aspecte geografice
Județul Argeş trebuie văzut mai degrabă ca o „mică Românie”, atât prin caracteristicile naturii locurilor cât şi prin dăinuirea spirituală şi materială a populaţiei.
Situat în partea central-sudică a României, Județul Argeș are forma unui dreptunghi cu latura mare orientată pe direcţia nord-sud şi latura mică orientată pe direcţia est-vest.
Pe teritoriul judeţului se intersectează paralela de 450 latitudine nordică cu meridianul de 250 longitudine estică, coordonate ce-l situează atât la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord cât şi la jumătatea distanţei între estul şi vestul Europei.
Suprafaţa judeţului de 6826 km2, îl situează pe locul 10 în ierarhia celor 41 unităţi administrativ teritoriale şi reprezintă aproape 3 % din suprafaţa ţării. Pe acest spaţiu relieful întruneşte trei caracteristici diversitate, ponderi echilibrate, dispunere în trepte şi coboară altitudinal, de la 2544 m, în nord, în Munţii Făgăraş, la 160 m în sud, în Câmpia Găvanu Burdea. Treptele de relief au avut un rol determinant în dispunerea similară, a elementelor biopedoclimatice. Dinspre nord spre sud se succed etaje de climă, de vegetație și soluri. Poziția geografică situează județul în zona cu influențe climatice de tranziție, extrem de propice locuirii și activităților socio-economice. Râurile principale au creat văi cu orientare longitudinală (pe direcţia nord-sud), element favorabil umanizării şi legăturilor (comunicaţiei). Argeșul formează axa hidrografică a județului, pe o lungime de 142 km (din cei 350 km cât măsoară râul) având și 7 lacuri hidroenergetice, cel mai mare ca suprafață (870 ha) și volum (564 mil. m3) fiind Lacul Vidraru. În zona montană, specifice sunt lacurile glaciare, iar în Subcarpați este un lac unicat, format pe gips, Lacul Învârtita. Suprafeţele forestiere (din etajele coniferelor, fagului, stejarului) însumează cca. 270000 ha, reprezentând aproape 40 % din suprafaţa judeţului, în timp ce suprafețele agricole ocupă cca. 336000 ha (arabil cca.173000 ha), reprezentând aproape 50% din suprafața județului.
Ariile protejate, în număr de 32, ocupă 23710 km2, reprezentând aproape 3,5% din suprafața județului.
Populaţia judeţului, de 569932 locuitori (2022), ocupă locul 9 în ierarhia naţională având o pondere de cca. 3 % din populaţia ţării. Pe teritoriul judeţului sunt 7 aşezări urbane: Pitești (141000 loc. în 2022), Câmpulung, Curtea de Argeş, Mioveni, Ştefăneşti, Topoloveni şi 576 aşezări rurale . Structura populației: după rezidență cca. 54% rural și 46% urban, pe sexe 51,5% F și 48,5% M, pe grupe de vârstă cea mai numeroasă 50-55 ani (55500 loc.), urmată de 45-49 ani (48500 loc.).
Forma de organizare administrativă ”județul Argeș”, atestată documentar din anul 1437, s-a păstrat în timp, având în prezent trei orașe municipii (Pitești, Curtea de Argeș, Câmpulung) și 95 comune.
Teritoriul judeţului dispune de o reţea de drumuri publice ce depăşeşte cu puţin 3000 km. Piteştiul, reşedinţa judeţului, situat la 115 km de capitala ţării, este principalul nod rutier și feroviar cu acces la căi rutiere transcarpatice (Transfăgărăşanul şi Pitești – Brașov prin Culoarul Rucăr-Bran). În construcție este tronsonul de autostradă Pitești-Curtea de Argeș și tronsonul 4 al drumului expres Pitești-Craiova.
Județul Argeș a contribuit în anul 2022 cu 2,7% din PIB-ul național, ocupând poziția a noua.
Spațiu geografic argeșean, cu etimologie dacică, este, la nivel național, un ”spațiu central” nu numai geografic, ci și istoric și civilizațional, prin găzduirea primelor capitale ale Țării Românești (Câmpulung, Curtea de Argeș), prin includerea în arealul geografic de formare a limbii române literare, prin personalități marcante ale neamului (familiile Golescu, Brătianu), prin tradiții și obiceiuri, dar și prin realitățile socio-economice contemporane.
Pitești – aspecte geografice
Probabil, așa cum oamenii au destine, la fel și așezările. În cazul din urmă, destinul poate fi înțeles prin realitățile geografice.
Orașul este perceput mental în opoziție cu satul. Nu se confundă deși, de cele mai multe ori, în spațiul geografic românesc geneza de aici provine. Începuturile au fost rurale. Termenul de așezare umană, ceea ce este în esență orașul, implică populație rezidentă și locuințe. Etimolgia indică frecvent proveniența denumirii de la oamenii locului, așa cum este și cazul orașului Pitești. Urmașii lui Pitea/Pitu erau desemnați Pitești.
În destinul acestui oraș au contat, alături de oameni (populație), cadrul natural favorizant reprezentat de zona de confluență hidrografică și de contact între forme de relief diferite (câmpie-podiș) asociat cu intersecția unor drumuri importante.
Materialele cartografice arată cât de interesant este poziționat acest oraș. Oarecum central dar în același timp și sudic, oarecum în câmpie dar în același timp legat și de deal (podiș), în locul unde râul Argeș își schimbă direcția cardinală de curgere și în același timp confluează cu Râul Doamnei. Convergența hidrografică a generat și convergența rutieră care a propulsat așezarea spre statutul urban. Mai pe înțeles, comerțul a creat orașul. Și tot harta arată că, dintre orașele mari ale țării, Piteștiul este la jumătatea distanței între Ecuator și Polul Nord, dar și la jumătatea distanței dintre estul și vestul Europei, fiind lângă intersecția paralelei de 450 latitudine nordică cu meridianul de 250 longitudine estică.
Orașul Pitești se remarcă prin așezarea în trepte, adică o succesiune de suprafețe netede și suprafețe înclinate. Treptele, ca formă de relief, nu sunt altceva decât terasele râului și arată o adâncire în etape a acestuia în relieful deja existent. Ei bine, această particularitate dă specificitate așezării, relieful nu este monoton, place privirii. Podul teraselor a oferit câteva avantaje majore și anume relief neted favorabil construcțiilor, dar și dispunerii rețelei stradale rectangulare (în unghiuri drepte), soluri fertile și siguranță în caz de inundații, fiind la altitudine mai mare comparativ cu lunca din vecinătatea râului. Fruntea terselor, respectiv partea înclinată a reliefului, mascată în mare parte de clădiri, devine sesizabilă pe străzile direcționate est-vest, prin pantele ce impun efort suplimentar pietonilor sau o solicitare mai intensă a motoarelor autovehiculelor. Traversarea est-vest a orașului presupune parcurgerea alternațivă a acestor suprafețe înclinate și orizontale. Altitudinal, în zona cea mai joasă, de luncă, sunt 252 m, în zona cea mai înaltă, Trivale se ajunge la 356 m iar altitudinea medie este de 287 m.
Dispunerea în trepte, impune de asemenea diferențe în microclimatul așezării și în ceea ce privește vegetația naturală. Astfel, în partea mai joasă vântul are frecvență ceva mai mare datorită curenților de vale, umiditatea atmosferică este de asemenea mai mare iar vegetația naturală este cea de luncă, ieșind în evidență speciile de plop, salcie și arine. Pe terasa superioară se remarcă pădurea de stejar (Pădurea Trivale).
Poziția geografică pe teritoriul țării și relieful de contact câmpie-podiș au generat consecințe climatice pozitive. Cu o temperatura medie anuală este de 100C și precipitații medii moderate(680-700 mm/an), ferit de viscolele iernii din estul teritoriului românesc, având mai puține zile cu ceață decât în restul câmpiei, Piteștiul este în zona influențelor climatice de tranziție de la cele submediteraneene la cele de ariditate. Dacă aceste aspecte climatice par destul de complicate, atunci ar fi mai simplu de spus, că între orașele României, orașul este într-un optim climatic, extrem de plăcut locuirii permanente iar acest aspect este evidențiat de frecvența mai redusă a fenomenelor climatice extreme comparativ cu restul țării.
Vatra inițială, localizată la vest de râul Argeș, a fost în actula zonă centrală. Un indiciu al acestui fapt îl constituie bisericile vechi (Sf. Gheorghe- 1656, Sf. Treime- 1564, Buna Vestire – 1654, Maica Precista- sec VIII, Mavrodolu -1818, Sf. Ilie- 1828) concentrate în centrul orașului. Ulterior, orașul s-a extins treptat pe terasele superioare, în luncă dar și în lungul văii iar mai nou și la est de râul Argeș, suprfața municipiului ajungând la 111 km2 (calcul din anul 2014). Intravilanul, are o extindere mai mare pe direcția NV-SE, respectiv 12 km între limita cu Bascov și Prundu. În partea joasă a vetrei, în luncă, este zona denumită ”Târgul din Vale” ce indică specificul comercial al așezării, respectiv oraș-târg.
Mica așezare, atestată documentar din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân și menționată prima oară ca oraș în anul 1510, cu numai 200 de case și cca. 1000 de locuitori în anul 1640, are o creștere demografică lentă, depășind 10000 locuitori abia în jurul anului 1885, urmată de o nouă dublare (20000 locuitori) în anul 1930. În următorii 28 de ani, în jurul anului 1958, populația se dublează din nou, ajungând la cca. 40000 locuitori. Urmează, pe fondul industrializării și al migrației intense sat-oraș, o creștere demografică rapidă marcată de o triplare a numărului populației în 30 de ani, Piteștiul ajungând la cca. 120000 locuitori în anul 1977. Ca și în cazul României, numărul maxim s-a îregistrat în anul 1992, când erau aproape 180000 locuitori. În următorii ani numărul populației a scăzut, ajungând în prezent la 141000(recensământul din 2022). Acest fapt se datorează schimbărilor socio-economice al căror impact demografic a generat reducerea natalității și favorizarea migrației externe, dar și spre așezările rurale din vecinătate sau spre capitală. Nu trebuie omise nici preferința famililor pentru mai puțini descendenți din dorința asigurării bunăstării materiale și faptul că cele mai multe dintre femeile căsătorite au un loc de muncă. Structura pe grupe de vârstă (2018) era următoarea: 17% sub 20 ani, 23% peste 60 ani iar 60% între 20 și 59 ani. Îmbătrânirea demografică dar și dezechilibrul în ce privește strucura pe sexe (93000 F/ 82000M) provenit din feminizarea grupei vârstnice, includ orașul în realitatea de ansamblu a spațiului românesc.
Prof. Roșu Alexandru